Casa Muzeu din Rogoz

 

Caza muzeu din Rogoz

     Casa muzeu a fost construită în anul 2006-2008 pe locul fostei şcoli confesionale ortodoxe pentru a ne aduce aminte de trecut, de viaţa omului de la sat transmiţandu-se experienţa de viaţă de la o generaţie la alta. Ea este situată în centrul satului langă biserica monument UNESCO. Casă ţărănească are structură şi tehnologie tradiţională. Pentru construcţia ei s-a folosit îndeosebi lemnul de brad pe tălpi de stejar, căruia i s-au adăugat piatra pentru temelie, şindrila de brad pentru acoperiş. În ceea ce priveşte interiorul locuinţei, spaţiul restrâns al acestuia a determinat o riguroasă organizare a elementelor care îl compun. Aspectul interiorului este modest, reflectând posibilităţile materiale ale familiei de demult: pereţi scunzi, văruiţi în alb, plafoane (tavane) de lemn cu grinzi aparte, cel mai adesea înnegrite de fum (în camera de dormit mai ales), ferestre mici prin care abia pătrunde lumina. Aceste încăperi mici au avantajul ca păstrează mai bine căldura, iar cuptorul şi vatra consumă mai puţine lemne. Componentele casei – camerele, tinda, cămara, târnaţul – constituie o unitate funcţională, adaptată în fiecare perioadă istorică la condiţiile şi concepţiile de viaţă ale întregii comunităţi locale sau zonale. Are trei încăperi şi pridvor (târnaţ), pe toată lungimea laturii lungi se compune din hol de intrare (tindă) cu cuptor, la stradă camera muzeu şi grup sanitar spre grădină. Meşter grindă desparte camera în două încăperi: în partea dreaptă este continuarea cuptorului din tindă.

Casa muzeu

     Leagănul, legănuţul prins la grindă, patul cu tăblii acoperit cu strujac din cânepă umplut cu paie, lipideu cu cipcă, ţol de lână şi perne. Deasupra patului se află ruda cu ţesături: cămăşi de sărbătoare, zadii de lână, ştergare.

Masa

     Pe lângă peretele de miazăzi se află lădoiu în faţa căruia se află masa.În partea stângă a camerei se află războiul de ţesut, furca şi maşina de tors, răşchitorul, sucala şi fusăriţa. Un alt obiect de valoare este lada de zestre de la 1860, făcută la Plopiş.

     Pereţii sunt împodobiţi cu icoane, farfurii şi ştergare. Pe cuptor se găsesc opaiţe, lămpaşe şi fier de călcat cu cărbune. În tindă se află vatra cuptorului şi obiectele de uz casnic: bărbânţă, lada de cereale, lada pentru îmblătit porumbul, piuă, meliţă, pipten pentru cânepă, coveţi pentru frămţntat, toc pentru lapte, linguri de lemn şi obiecte de tâmplărie.

     Toate aceste obicte fiind donate de oameni din sat. În fiecare obiect din casă se poate vedea inteligenţa şi priceperea omului simplu de la sat. În ele stau ascunse sufletul fiecăruia, măiestria şi dibăcia atât a bărbaţilor cât şi a femeilor. Pe târnaţ se află scaune mai lungi, pentru două-trei persoane şi coşul pentru cereale.
     Omul vechilor noastre aşezări vedea în casă un obiect nu numai materiale ci şi spiritual, nu numai de întreţinere a vieţii cotidiene ci şi de romovare a unor stări materiale şi spirituale tradiţionale.
     Merită vizitată pentru că este un exemplu de excepţie pentru tipul de case tradiţionale din ţara Lăpuşului, o mărturie a genialităţii artiştilor anonimi, şi a tehnicilor tradiţionale folosite pentru construcţiile în lemn.

 

Gazduire de HostSo america